In ultimele zile...nu sunt eu... nu sunt eu de cand ma stiu...dar...acum e atat de...de depresiva fiinta mea...ca o ultima privire indurerata aruncata asupra unui apropiat trecut in nefiinta...
Ma simt ca si cum as lua parte la propria-mi inmormantare...plangandu-mi trupul rece si imobil si ratacit in umbra durerii inchegate de atatea ganduri negre...
Ma simt de parca as sfarteca fara mila zambetul de pe buzele mele...razbunandu-mi durerea...pe el...
Ma cufund intr-un gand negru si distant de celalte ...caut sa-mi rup legaturile cu lumea asta...Imi caut fiinta in iadul propriului meu suflet...
Imi scriu gandurile incurajat de melodia asta...
Imi sfartec fericirea cu dintii si improsc durere pe peretii celulei in care ma aflu...Claustrofobie?
in nici un caz...depresie...
Cei din jur asteapta un zambet pe care il ofer in scarba si sictir...pentru ce? o buna impresie..
Partea buna...mereu durerea ma leaga de realitatea in care traiesc..mi-era oarecum dor de ea...
Partea proasta...se agraveaza...
Nu comenta aici...gandesc...depresiv si nu trebuie sa mi-o zici de 2 ori...Citeste si ia aminte...
Sa fii eu...e un blestem...P u n c t...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu